Povestea lui Tuti a început cu durere și nesiguranță, dar s-a încheiat exact așa cum speram: în siguranță, iubită și, în sfârșit, acasă.

A fost găsită cu o rană gravă la un picior, deschisă, puternic infectată și rămasă fără tratamentul corespunzător. După ce inițial nu a primit îngrijirea de care avea nevoie, starea ei a continuat să se agraveze, până când am reușit să o preluăm în grija noastră.

Trupul ei mic era epuizat, dar, cumva, Tuti încă întâmpina oamenii cu tors și priviri pline de încredere.

La clinica veterinară, țesutul necrozat și infectat a trebuit îndepărtat chirurgical. Au urmat săptămâni de recuperare, cu antibiotice, tratament pentru durere, pansamente regulate și monitorizare atentă.

Piciorușul înfășurat în bandaje o făcea să semene cu o mumie în miniatură, iar de aici a apărut și numele ei: Tuti, de la Tutankhamon.

În ciuda tuturor lucrurilor prin care trecuse, a rămas incredibil de afectuoasă. Pe măsură ce infecția dispărea și țesutul sănătos se forma, începea să iasă la iveală și adevărata Tuti. Curând au apărut micile reprize de zoomies, somnul pe pături moi, loviturile afectuoase cu căpșorul și torsul care începea aproape instantaneu când cineva intra în cameră.

Iar în timpul recuperării, Tuti a mai găsit pe cineva de iubit.

A legat o prietenie specială cu Hermione, sora ei de foster. Cele două dormeau împreună, se spălau una pe cealaltă și au devenit atât de apropiate, încât era tot mai greu să ni le imaginăm despărțite.

Din fericire, nici nu a fost nevoie.

Tuti și Hermione au fost adoptate împreună de o familie minunată din Cluj-Napoca. Hermione poartă acum numele Kiki, iar cele două își pot continua pentru tot restul vieții prietenia începută în foster.

Micuța „mumie” care ajunsese la noi cu un picior grav infectat este astăzi sănătoasă, în siguranță și profund iubită.

Tuti s-a vindecat pentru că noi am ales să nu renunțăm la ea.

Iar la final, a primit ceva chiar mai frumos decât un miracol.

A primit o familie și a putut să își ia cea mai bună prietenă acasă cu ea.